Rezultate principale (Decoraţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décoration, lat. decoratio)
1. distincţie conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă.
2. arta şi tehnica executării decorurilor.
4. totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumuseţarea unui obiect.
Rezultate secundare (Decoraţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbotine)
1. pastă diluată vitrifiabilă cu care se lipesc ornamentele şi toartele pe obiectele de ceramică.
2. decoraţie cu o asemenea pastă pe porţelan sau pe faianţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it., fr. campanile)
1. clopotniţă (turn înalt) construită separat de biserică, în Italia.
2. lanternă (2) mică, deasupra unui dom, ca decoraţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (China + -ez)
1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din China.
2. adj. care aparţine Chinei sau chinezilor.
3. arta ~ă = artă dezvoltată în China, prezentând o arhitectură specifică (pagode, temple) cu o bogată decoraţie pictată, o sculptură în bronz, jad, fildeş, legată de cult, pictură pe mătase (suluri), sau pe zidurile templelor etc.
4. (s. f.) limbă din familia de limbi sino-tibetane vorbită de chinezi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décerna, lat. decernere)
1. a acorda, a conferi (o decoraţie, un premiu).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décorer, lat. decorare)
1. a orna, a împodobi cu decoruri.
2. a conferi o decoraţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. gloria)
1. strălucire, renume prin virtuţi excepţionale; onoare, slavă.
2. om deosebit de valoros; celebritate.
3. aureolă luminoasă în formă de fascicul radial (în pictură, sculptură, decoraţie), simbolizând sfinţenia.