Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baguette)
2. vergea subţire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băţ de lemn sau de metal servind la punerea în vibraţie a unor instrumente de percuţie.
4. partea de lemn a arcuşului.
5. dungă colorată care împodobeşte uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subţire, a unui mecanism, a unei maşini.
7. mulură mică cu secţiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental aşezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. cassette, it. cassetta)
1. cutie (mică) în care se păstrează bani, obiecte preţioase etc.
2. cutie pentru închiderea şi protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru păstrarea unor piese etc.
3. cutie etanşă de diferite forme în care se ţin clişee, pelicule fotosensibile etc.
4. cutie de material plastic conţinând o bandă magnetică, într-un casetofon.
5. fiecare dintre compartimentele adâncite, de formă regulată, care decorează un plafon sau intradosul unei bolţi; caseton; cheson (5).
6. text tipărit încadrat într-un chenar.
7. ~ tehnică = notă a editurii sau a tipografiei asupra apariţiei unei publicaţii.
8. partea metalică a unei proteze dentare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crochet)
1. ornament sculptat în formă de frunză curbată, cu care se decorează frontoanele, cornişele şi extradosul arcelor gotice.
2. (med.) aspect grafic sau radiologic, o denivelare bruscă.
3. cordon litoral în formă de săgeată curbată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décoratif)
1. care decorează; care servește la decorare; ornant, ornamental.
2. (depr.) care produce efecte de suprafață, exterioare, superficiale.
3. arte ~e = arte plastice folosite în decorarea obiectelor de uz curent (mobilă, ceramică).
Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.n.
Origine: (fr. décorateur)
1. I. persoană care decorează, execută decoruri, decorațiuni.
2. persoană care înfrumusețează un loc, care alege și organizează decorațiunile şi/sau care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc.
3. persoană care concepe decoruri pentru un spectacol şi/sau care realizează decorurile pentru teatru, cinema, televiziune.
4. II. unealtă de bucătărie pentru decorarea unor forme diferite (roşii, ciocolată, frişcă etc.).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. eloxage)
1. (tehn.) tratament de suprafață, numit și anodizare, care protejează sau decorează prin oxidare anodică o piesă din aluminiu sau titan; eloxare, eloxat.