butaforie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. butaforiia)

1. obiecte imitate (sculpturi, motive arhitectonice, copaci, stânci etc.), confecționate din carton, mase plastice, ipsos etc., la realizarea decorurilor în teatru și cinematografie.

cicloramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. cyclorama)

1. fundal din material textil, cu aspect uniform și colorit neutru, care închide laturile și fundul scenei, în spatele decorurilor; orizont (4).

culisă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coulisse)

1. parte a unei scene de teatru înapoia decorurilor.
2. (fig.; pl.) aranjament secret, dedesubturile unei situații, acțiuni.
3. în ~e = în ascuns, în secret.
4. scobitură dreaptă în care alunecă o piesă mobilă; ghidaj.
5. partea mobilă a tubului unui instrument muzical de suflat din alamă.
6. tiv, pliu la o haină, la o stofă, prin care trece un cordon ori un șiret ce se strânge.
7. (fin.) bursă neoficială care funcționează pe lângă bursa oficială, la care se efectuează tranzacțiile cu valorile mobiliare neadmise la cotare.

decora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décorer, lat. decorare)

1. a orna, a împodobi cu decoruri.
2. a conferi o decorație.

decorator, -oare

Parte de vorbire:  I. s.m.f., II. s.n.  
Etimologie: (fr. décorateur)

1. I. persoană care decorează, execută decoruri, decorațiuni.
2. persoană care înfrumusețează un loc, care alege și organizează decorațiunile și/sau care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc.
3. persoană care concepe decoruri pentru un spectacol și/sau care realizează decorurile pentru teatru, cinema, televiziune.
4. II. unealtă de bucătărie pentru decorarea unor forme diferite (roșii, ciocolată, frișcă etc.).

decorație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décoration, lat. decoratio)

1. distincție conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă.
2. arta și tehnica executării decorurilor.
3. ornamentație.
4. totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumusețarea unui obiect.