Dictionar

Decupa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. découper)

1. tr. a tăia un material după un contur dat; a tăia o parte dintr-un întreg.

2. tr., refl. a (se) detaşa (I, 1).


Decupaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. decoupage)

1. decupare.

2. (cinem.) operaţie constând în detalierea scenariului pe secvenţe şi cadre, cu toate indicaţiile tehnice respective.

3. scenariu regizoral.


Decupat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (decupa)

1. acțiunea de a decupa și rezultatul ei; decupare, decupaj.

2. tăiere dintr-un întreg; (desprindere prin) tăiere de-a lungul unui contur sau model precis.


Decupat 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. découpé)

1. tăiat dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte.

2. pantofi ~ţi = pantofi fără ştaif, numai cu o baretă.


Decupator, -oare

Parte de vorbire: s.
Origine: (decupa + -tor)

1. s. m. f. muncitor în decuparea mecanică a furnirului sau a lamelor pentru lăzi.

2. s. n. maşină de decupat.


Alfabetar

Parte de vorbire: s.
Origine: (alfabet + -ar)

1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului.

2. instrument de evidenţă care indică litera la care au fost arhivate unele documente.


Ancoşă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. encoche)

1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.

2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.

3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acţionează dispozitivul de schimbare a iluminării în porţiunea maşinii de copiat.

4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.


Dantelură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dentelure)

1. ornament arhitectonic compus din zimţi etc.

2. decupaj în formă de dinți; (prin ext.) decupare.

3. totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor.


Decupaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. decoupage)

1. decupare.

2. (cinem.) operaţie constând în detalierea scenariului pe secvenţe şi cadre, cu toate indicaţiile tehnice respective.

3. scenariu regizoral.


Decupat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (decupa)

1. acțiunea de a decupa și rezultatul ei; decupare, decupaj.

2. tăiere dintr-un întreg; (desprindere prin) tăiere de-a lungul unui contur sau model precis.


Decupator, -oare

Parte de vorbire: s.
Origine: (decupa + -tor)

1. s. m. f. muncitor în decuparea mecanică a furnirului sau a lamelor pentru lăzi.

2. s. n. maşină de decupat.