Parte de vorbire: s.n.
Origine: (decupa)
1. acțiunea de a decupa și rezultatul ei; decupare, decupaj.
2. tăiere dintr-un întreg; (desprindere prin) tăiere de-a lungul unui contur sau model precis.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. découpé)
1. tăiat dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte.
2. pantofi ~ţi = pantofi fără ştaif, numai cu o baretă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (decupa + -tor)
1. s. m. f. muncitor în decuparea mecanică a furnirului sau a lamelor pentru lăzi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (alfabet + -ar)
1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului.
2. instrument de evidenţă care indică litera la care au fost arhivate unele documente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (decupa + -tor)
1. s. m. f. muncitor în decuparea mecanică a furnirului sau a lamelor pentru lăzi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dégradateur)
1. adj. degradant.
2. s. n. (fot.) hârtie neagră decupată astfel încât să permită obţinerea unei imagini cu anumite contururi la copierea filmului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. digité)
1. decupat în formă de degete.
2. (despre frunze) cu foliolele dispuse în evantai, ca degetele mâinii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escarpin)
1. inv., s. m. (pantof de damă) decupat, cu talpă foarte subţire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. tableau de feutre)
1. tablou constând dintr-o suprafaţă de flanelă pe care se aplică figuri decupate dintr-o hârtie specială şi care permite să se demonstreze elevilor (mici) combinaţii interesante.