Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. martingale)
1. curea de ham care nu lasă calul să sară în două picioare.
2. (mar.) bară de metal fixată perpendicular sub bompres, care susține subarbele.
3. sistem de joc bazat pe considerații decurgând din calculul probabilităților, care urmărește asigurarea beneficiului prin mărirea progresivă a mizei la jocurile de noroc și la cursele de trap.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. nécessité, lat. necessitas)
1. ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, oportunitate.
2. (pl.) proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei.
3. cu ~ = în mod necesar; obligatoriu; stare de ~ = situație excepțională în care statul poate lua anumite măsuri în interesul apărării țării.
4. categorie filozofică desemnând însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor, din legile lor de dezvoltare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. directus, fr. droit)
2. știință care studiază regulile și legile conviețuirii în societate.
3. totalitatea normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr-un stat.
5. știință (sau disciplină) care studiază dreptul.
6. ~ penal = ramură a dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv.
7. ~ civil = ramură a dreptului care studiază și reglementează relațiile sociale (convertite în raporturi juridice) dintr-un stat.
8. ~ constituțional = totalitatea normelor fundamentale care reglementează relațiile privitoare la orânduirea social-economică și de stat; ramură a dreptului care studiază drepturile și datoriile cetățenilor decurgând din constituție.
9. ~ internațional = totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile dintre state.
10. ~ natural = drept considerat ca imuabil și universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voința sau rațiunea divină.
11. ~ comercial = ansamblu de reguli, de instituții și de practici aplicabile actelor de comerț, comercianților și societăților comerciale.
12. ~ administrativ = ansamblu de norme care reglementează organizarea și activitatea administrației.
13. ~ul muncii = totalitatea regulilor aplicabile raporturilor individuale sau colective ale salariaților.
14. (înv; și drit) putere, prerogativă legal recunoscută unei persoane (unei instituții, unui popor) de a avea o anumită conduită, de a se bucura de anumite privilegii etc.