arhigen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (arhi- + -gen2)

1. tip deosebit de gen gramatical, dedus din genurile gramaticale clasice ale primului nivel de repartizare a acestora.

coerență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cohérence, lat. cohaerentia)

1. însușirea de a fi coerent; legătură strânsă, logică între mai multe elemente, idei, lucruri.
2. (mat.) proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicții între nici o pereche de propoziții care pot fi deduse din el; consistență (2).
3. (fiz.) proprietate a undelor de a fi coerente (2).

diasistem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. diasystem, fr. diasystème)

1. sistem lingvistic dedus din analiza a două graiuri sau dialecte cu similitudini parțiale; supersistem.

rațional, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv.  
Etimologie: (fr. rationnel, lat. rationalis)

1. potrivit rațiunii; dedus prin raționament; logic.
2. (despre oameni) înzestrat cu rațiune; cuminte.
3. (și adv.) făcut cu judecată, cu măsură; sistematic, metodic.
4. (mat.) număr ~ = număr egal cu câtul a două numere întregi; funcție ~ă = funcție exprimată prin raportul a două polinoame de una sau de mai multe variabile independente.

serie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. série, lat. series)

1. înșiruire de termeni care se succedă potrivit unei anumite legi; succesiune de ființe, lucruri, fapte de același fel sau asemănătoare; șir, mulțime.
2. grup, categorie într-o clasificare; repetare a aceluiași tip, a aceleiași acțiuni etc.
3. în ~ = (produs, fabricat) în număr mare, după același tip.
4. (sport) grupă de concurenți care dispută o probă de calificare.
5. grup de compuși organici care se caracterizează prin aceea că fiecare are în molecula sa câte un atom de carbon și doi atomi de hidrogen mai mult decât compusul precedent al grupului.
6. (mat.) expresie dintr-o infinitate de termeni deduși unul din altul după anumite reguli și legați prin semnele plus sau minus.
7. ~ statistică = șir paralel a două caracteristici corelate după un anumit criteriu.
8. (geol.) succesiune de terenuri care corespunde în timp unei epoci.
9. ansamblul mărcilor poștale care formează o anumită emisiune.
10. parte dintr-o colecție sau publicație periodică, având uneori un titlu aparte, în afară de cel general.
11. număr de ordine pe mărfurile fabricate într-un număr mare de exemplare de același tip; număr de fabricație.
12. (fon.) grup de sunete sau foneme printr-o trăsătură comună.
13. (muz.) succesiune prestabilită de 12 sunete ale gamei cromatice, în care fiecare sunet are valoare egală.
14. (inform.) tratare a operațiilor bit după bit.

silogism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. syllogisme, lat. syllogismus)

1. raționament constând din trei judecăți (majoră, minoră și conclusivă), concluzia fiind dedusă din judecata majoră prin intermediul celei minore.
2. (depr.) raționament pur formal, străin de realitate.
3. (înv.) siloghism, siloghismos, siloghizmie.