Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. déphasage)
1. (fizică) diferența de fază dintre două mărimi alternative de aceeași frecvență; defazare.
2. faptul de a fi defazat, în decalaj orar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. comparateur)
1. instrument de măsurat pentru compararea a două mărimi sau a dimensiunilor unor piese faţă de aceea a unui etalon.
2. aparat pentru măsurarea defazajului şi a raportului dintre amplitudinile a două tensiuni sinusoidale.
3. circuit care permite compararea a două informaţii intrate în calculatorul electronic.
4. segment al sistemului nervos central care compară efectul obţinut cu forma optimă a acţiunii.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. déphaser)
1. (fizică) a produce o diferență de fază; a realiza un defazaj.
2. (fig.) a face pe cineva să piardă contactul cu realitatea actuală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déphaseur)
1. (electr.) cvadripol care introduce un defazaj anumit între semnalul de la ieşire şi cel de la intrare; regulator de fază.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. différence, lat. differentia)
1. deosebire, lipsă de asemănare.
2. (log.) ~ specifică = notă caracteristică a unei noţiuni, în genul ei proxim.
3. (mat.) rezultatul operaţiei de scădere.
4. (geogr.) ~ de nivel = deosebire de altitudine între două puncte de pe suprafaţa globului terestru.
5. (fiz.) ~ de fază = defazaj.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (defaza)
2. (fizică) diferență de fază între două fenomene alternative de aceeași frecvență; defazat.
3. (fizică) diferență între fazele a două mărimi sinusoidale de aceeași frecvență; defazaj.