Dictionar

Rezultate secundare (Defect):

Defect, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. defectus, germ. Defekt)

1. adj. care s-a defectat, s-a stricat.

2. s. n. imperfecţiune, lipsă, cusur.

3. deranjament, dereglare care împiedică funcţionarea unei maşini, a unui aparat, mecanism etc.

4. dezavantaj, inconvenient.

5. (fiz.) ~ de masă = diferenţa dintre suma particulelor constitutive ale unui atom şi masa reală a acestuia.


Defecta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (defect)

1. refl. (despre maşini, aparate, mecanisme etc.) a avea un defect, a (se) strica.

2. tr. a produce un defect (la o maşină etc.).

3. intr. (rar) a trăda.


Defecţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. défection, lat. defectio)

1. dezertare, părăsire a unui partid, a unei cauze etc.

2. deranjament care împiedică buna funcţionare a unei maşini, a unui aparat etc.


Defectiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. défectif, lat. defectivus)

1. (despre verbe, substantive şi adjective) care nu este folosit la toate formele flexionare; (despre adverbe) care nu are (unele) grade de comparaţie (inclusiv pozitivul).


Defectivitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. défectivité)

1. însuşirea de a fi defectiv.


DEFECTO-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. défecto-, cf. lat. defectus)

1. „defect”.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Aberoscop

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aberroscope)

1. (optic.) instrument pentru observarea defectului de distorsiune a unui ochi normal.


Acianopsie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acyanopsie)

1. defect al vederii în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră.


Aderenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.

2. bridă.

3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.

4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.

5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.

6. aderare, solidarizare conştientă.

7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).


Amfibologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphibologie, lat. amphibologia)

1. construcţie defectuoasă care face ca o frază aibă un sens dublu, echivoc.


Angofrazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angophrasie)

1. defect de vorbire constând în intercalarea unor sunete repetate în fraze.