aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. starea unui lucru care aderă fizic la altul.
2. (în special) acțiunea de a se lipi de o suprafață, sub acțiunea forțelor de atracție dintre molecule; lipire strânsă; aderare, legătură.
3. (med., biol.) faptul, pentru două organe, de a fi sudate unul de celălalt.
4. (medicină) unire accidentală sau morbidă a două părți care sunt separate în stare normală; bridă.
5. (fizică) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
6. (construcții) fenomen de legătură între beton și oțel.
7. (metalurgie) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
8. (prin ext.) solidarizare conștientă.
9. (botanică) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).
10. (mecanică) legătura roților cu solul care permite unui vehicul să se deplaseze înainte.
11. (fig.) atașament puternic (față de un partid, o credință etc.).
12. (antonime) inaderență, neaderență, nonaderență.

aloplastică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Alloplastik)

1. (med.) procedură chirurgicală efectuată pentru a înlocui și repara defectele din organism cu ajutorul unor materiale sintetice; aloplastie.

anomaloscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. anomaloscope)

1. aparat pentru măsurarea defectelor de sensibilitate cromatică.

anuloplastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. annuloplastie)

1. (chirurgie) reparare pe cale chirurgicală a unei valve cardiace defecte sau anormale; reparație chirurgicală a unui orificiu anular.

artefact

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artefact)

1. structură, fenomen artificial în cursul unei investigații sau exploatări.
2. (med.) modificare în preparatele histologice produsă artificial sau datorită unor defecte de fixare ori de colorare.
3. (cib.) semnal parazit supus unei informații, în semnificația căreia joacă un rol nul sau negativ.

autoanaliza

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + analiza)

1. a-și analiza propriile calități și defecte.
2. a se supune introspecției.