Dictionar

aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.
2. bridă.
3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conștientă.
7. (bot.) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).
 

aloplastică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Alloplastik)

1. (med.) procedură chirurgicală efectuată pentru a înlocui și repara defectele din organism cu ajutorul unor materiale sintetice; aloplastie.
 

anomaloscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. anomaloscope)

1. aparat pentru măsurarea defectelor de sensibilitate cromatică.
 

artefact

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artefact)

1. structură, fenomen artificial în cursul unei investigații sau exploatări.
2. (med.) modificare în preparatele histologice produsă artificial sau datorită unor defecte de fixare ori de colorare.
3. (cib.) semnal parazit supus unei informații, în semnificația căreia joacă un rol nul sau negativ.
 

autoanaliza

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + analiza)

1. a-și analiza propriile calități și defecte.
2. a se supune introspecției.
 

autoaprecia

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + aprecia)

1. a-și examina critic pregătirea și conduita (proprie).
2. a-și aprecia propriile calități și defecte; a se autoevalua.