Dictionar

defectuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. défectueux, lat. defectuosus)

1. cu lipsuri, cu defecte; imperfect.
 

ATEL-, ATELO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. atél/o/-, cf. gr. ateles „imperfect, incomplet”)

1. „incomplet, imperfect, defect, defectuos”.
 

atrepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. athrepsie)

1. tulburare gravă de nutriție, la sugari, datorată unui regim alimentar defectuos, manifestată prin slăbire pronunțată, vărsături, diaree etc.
 

CACO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. caco-, cf. gr. kakos „rău”)

1. „urât, rău, greșit, defectuos”.
 

DIS-, DIZ-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. dys-, cf. gr. dys „rău, greu, neplăcut”)

1. „dificil, anormal, greu, defectuos; tulburare, dificultate, greutate”.
 

infidel, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infidèle, lat. infidelis)

1. necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste); (despre soți) care nu respectă credința conjugală.
2. (despre memorie) pe care nu se poate conta; slab, defectuos.
3. traducere ~ă = traducere incorectă, inexactă.
 

otocefal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. otocéphale)

1. monstru caracterizat prin unirea urechilor, absența maxilarului inferior și gură defectuos dezvoltată.