Rezultate secundare (Definesc):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. cartésien)
1. I. care aparține cartezianismului, privitor la cartezianism.
2. care îl are ca autor sau origine pe Descartes, care este formulat de el.
3. coordonate ~ene = sistem de numere care definesc poziţia unui punct în raport cu două axe perpendiculare (abscisa şi ordonata).
4. nomogramă ~ă = nomogramă raportată la un sistem de coordonate plane.
5. II. adept al cartezianismului.
6. cel care a adoptat doctrina lui Descartes.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contexture)
1. mod de împletire a firelor unei ţesături, care definesc structura ei.
2. mod în care sunt legate între ele diversele elemente ale unui tot; înlănţuire; legătură.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. quantique)
2. număr ~ = fiecare dintre cele patru numere care definesc starea electronilor unui atom; mecanică ~ă (şi s. f.) = ramură a fizicii teoretice care studiază legile mişcării la scară (sub)atomică; chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază natura legăturii chimice şi mecanismele de reacţie pe baza legilor şi principiilor mecanicii cuantice.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. formant)
1. element constitutiv esenţial al unui sunet, cuvânt, al unei sintagme, propoziţii etc.; formativ.
2. element de formare a unui întreg; constituent.
3. (fon.) frecvenţă a unor rezonanţe specifice care definesc o vocală pe plan acustic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. géométrique, lat. geometricus)
1. care formează obiectul geometriei, de geometrie.
2. loc ~ = figură plană sau în spațiu ale cărei puncte se definesc toate prin aceeași proprietate.
3. (fig.) în forma figurilor geometrice; regulat, schematic.
4. stil ~ = stil ornamental bazat pe combinații de figuri geometrice, caracteristic producțiilor artistice ale orânduirii primitive și începutului artei grecești.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. grammatica)
1. ansamblu de reguli privitoare la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții.
2. ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sistematic al tuturor elementelor constitutive ale unei limbi; studiul structurii gramaticale a unei limbi (morfologia și sintaxa).
3. (p. anal.) ansamblu de reguli ale unei arte, tehnici sau științe.
4. (inform.) mulțime finită de reguli care definesc un limbaj.