Dictionar

Rezultate secundare (Definitiv):

Definitiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. définitif, lat. definitivus)

1. care nu se mai poate modifica; absolut, categoric, irevocabil.

2. profesor (sau învăţător) ~ = profesor (sau învăţător) care a primit definitivatul; în ~ = în sfârşit, la urma urmelor.


Definitiva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (definitiv)

1. a da formă definitivă unui obiect, unei lucrări etc.

2. a stabili definitiv pe cineva într-un post.


Definitivare

Parte de vorbire: s.
Origine: (definitiva)

1. acţiunea de a definitiva.

2. ansamblu de lucrări necesare pentru amenajarea părţii carosabile a unui drum în vederea modernizării.


Definitivat

Parte de vorbire: s.
Origine: (definitiva)

1. faptul de a definitiva.

2. grad didactic care se obţine de un profesor sau învăţător pe baza unei inspecţii speciale şi a unui examen, după un stagiu de activitate didactică.


Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.

2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.

3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.

5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.

6. a neglija, a lăsa în voia...

7. a înceta de a utiliza.

8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.

9. a se încrede, a se preda.

10. a se neglija.

11. a-și pierde curajul.

12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.


Casaţiune 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cassation)

1. (jur.) anulare a unei hotărâri judecătoreşti în urma admiterii recursului.

2. (cont.) totalizarea operaţiilor privind scoaterea definitivă din uz şi din inventar a unui mijloc fix.

3. spargere.


Condamna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. condamner)

1. a osândi printr-o hotărâre jude-cătorească, a supune unei pedepse.

2. a dezaproba, a dezavua; a blama.

3. a constrânge, a obliga pe cineva la ceva.

4. a considera un bolnav pierdut, fără nici o speranţă de salvare.

5. a închide definitiv, a bloca (o fereastră, o uşă etc.).


Confirma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confirmer, lat. confirmare)

1. a întări, a susţine, a recunoaşte autenticitatea, exactitatea unui lucru, justeţea unei afirmaţii; a adeveri.

2. (jur.) a renunţa la dreptul de a cere anularea unui act juridic, recunoscându-l ca valabil.

3. a întări prin aprobare (un mandat de arestare).

4. a definitiva pe cineva într-un post, într-o situaţie.

5. (la catolici; despre episcopi) a oficia ritualul confirmaţiei.


Cristaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cristalliser)

1. intr., refl. (despre substanţe) a se transforma în cristale.

2. refl., tr. (fig.; despre concepţii, idei) a (se) închega, a lua sau a da forma definitivă.


Decata

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décatir)

1. a fixa forma definitivă a unei ţesături cu ajutorul aburului.