Dictionar

deformaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déformation, lat. deformatio)

1. deformare.
2. ~ profesională = folosire mecanică, în viaţa de toate zilele, a deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni.
3. (tehn.) operaţie prin care se obţine o modificare permanentă a formei, volumului, suprafeţei unui material.
4. ~ plastică = prelucrare a unui material prin producerea unor modificări plastice.
 

acromacrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromacrie)

1. deformaţie congenială prin alungire şi subţiere a degetelor.
 

arahnodactilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arachnodactylie)

1. (med.) deformație congenitală, caracterizată prin alungirea și subțierea excesivă a degetelor; dolihostenomelie.
 

cimbocefalic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cymbocéphalie)

1. deformaţie a craniului care prezintă o scobitură adâncă înapoia bregmei.
 

clinocefalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clinocéphalie)

1. deformaţie a craniului caracterizată prin aplatizarea sau curbarea calotei craniene.
 

clocaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cloquage)

1. deformaţie a unei table supunse unei compresiuni în planul ei.
 

echinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équinisme)

1. deformaţie a piciorului ecvin.