Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chromoplasticité)
1. metodă de încercare a unor materiale plastice, bazată pe proprietatea acestora de a se colora diferit în momentul apariţiei deformaţiilor plastice, pe acelaşi material şi în acelaşi timp.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élasticité)
1. proprietatea de a fi elastic.
2. teoria ~tății = capitol al mecanicii care se ocupă cu determinarea stării de tensiune și de deformare a corpurilor elastice supuse acțiunii unor sarcini exterioare.
3. limită de ~ = tensiune maximă la care poate fi supus un corp fără a rămâne cu deformații permanente.
5. proprietate a unei variabile economice de a-și modifica mărimea sub influența altei variabile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. extensométrie)
1. parte a metrologiei care studiază diversele aparate de măsură a deformaţiilor mecanice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photoélasticité)
1. proprietate a unor materiale transparente şi izotope de a-şi modifica indicele de refracţie sub acţiunea deformaţiilor elastice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. glaciotectonique)
1. (geol.) disciplină geologică care studiază fenomenele legate de deformațiile terenurilor sub acțiunea ghețarilor; glaciodislocaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (mastica)
1. acţiunea de a mastica; masticaţie.
2. operaţie de amestecare prin care se supune cauciucul la deformaţii plastice repetate pentru micşorarea viscozităţii.