Dictionar

Rezultate secundare (Defăimător;):

Calomnios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calomnieux)

1. care calomniază; care conține o calomnie; care posedă trăsăturile calomniei; calomniator, clevetitor, defăimător.

2. (antonime) flatant, laudativ.


Detractor, -oare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détracteur, lat. detractor)

1. cel care caută micşoreze meritele cuiva; defăimător, bârfitor, calomniator.


Difamator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. diffamateur)

1. (persoană) care defăimează, care comite un act de defăimare; defăimător, difamant.


Infamator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. infamatore)

1. defăimător, calomniator.


Hulitor, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (huli + -tor)

1. (persoană) care hulește; defăimător; denigrator.


Hulnic, -ă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (slava veche хоульинкъ)

1. care blasfemiază ceva considerat sfânt; defăimător, hulitor.