Rezultate principale (Degajă):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dégager)
1. tr. a elibera, a scuti pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a înlătura un obstacol sau ceva care împiedică.
2. a răspândi, a elimina (gaze, vapori, miros etc.), a emana, a exala.
3. (fotbal) a trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o acţiune periculoasă a adversarului.
4. (scrimă) a-şi desprinde floreta de cea a adversarului.
5. refl. (şi fig.) a se desprinde, a se elibera.
Rezultate secundare (Degajă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dégagement)
1. încăpere care serveşte ca spaţiu de comunicare între încăperile unui apartament, ale unei clădiri publice.
2. incintă adiacentă scenei unui teatru sau platou de filmare destinată depozitării şi remontării decorurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (degaja)
2. îndepărtare a unei porţiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc.
3. canelură circulară realizată prin aşchierea la exteriorul sau interiorul unei piese cilindrice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. dégagé)
1. liber în mişcări, nestingherit, dezinvolt.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abstractiza)
1. operaţie a gândirii constând în a degaja din mulţimea însuşirilor şi legăturilor fenomenelor şi obiectelor pe cele fundamentale, esenţiale, generale; abstracţie.
2. trecere de la concret la abstract.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aromatique, lat. aromaticus)
1. care răspândește aromă, parfumat.
2. (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare.
3. (despre substanțe organice, combinații) care are în moleculă unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică.
4. (chimie) se referă la seria de compuși foarte stabili a căror moleculă conține unul sau mai multe nuclee de benzen.
5. plantă ~ă = plantă folosită în bucătărie și fitoterapie pentru aromele pe care le degajă și pentru uleiurile esențiale pe care le conține și care pot fi extrase.
6. (oenologie) persistență ~ă intensă = durata exprimată în secunde a persistenței aromelor după degustare.
7. miros ~ = miros care decurge dintr-o aromă, un parfum sau un ulei parfumat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azéotropisme)
1. proprietate a unui amestec de lichide de a fierbe la o temperatură constantă pentru o anumită presiune, degajând vapori cu aceeaşi compoziţie ca şi lichidul din care provin; azeotropie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cléveite)
1. pehblendă neagră-brună, care, prin încălzire, degajă heliu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comburant)
1. (substanţă) care degajă oxigen, permiţând combustia.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. débarrasser)
1. tr., refl. a (se) degaja, a (se) descotorosi de ceva sau de cineva.