degaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégager)

1. tr. a elibera, a scuti pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a înlătura un obstacol sau ceva care împiedică.
2. a răspândi, a elimina (gaze, vapori, miros etc.), a emana, a exala.
3. (fotbal) a trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului.
4. (scrimă) a-și desprinde floreta de cea a adversarului.
5. refl. (și fig.) a se desprinde, a se elibera.

degajament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dégagement)

1. încăpere care servește ca spațiu de comunicare între încăperile unui apartament, ale unei clădiri publice.
2. incintă adiacentă scenei unui teatru sau platou de filmare destinată depozitării și remontării decorurilor.

degajare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (degaja)

1. acțiunea de a degaja.
2. îndepărtare a unei porțiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc.
3. canelură circulară realizată prin așchierea la exteriorul sau interiorul unei piese cilindrice.

degajat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. dégagé)

1. liber în mișcări, nestingherit, dezinvolt.

abstractizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abstractiza)

1. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție.
2. trecere de la concret la abstract.
3. (antonim) concretizare.

aromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aromatique, lat. aromaticus)

1. care răspândește aromă, parfumat.
2. (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare.
3. (despre substanțe organice, combinații) care are în moleculă unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică.
4. (chimie) se referă la seria de compuși foarte stabili a căror moleculă conține unul sau mai multe nuclee de benzen.
5. plantă ~ă = plantă folosită în bucătărie și fitoterapie pentru aromele pe care le degajă și pentru uleiurile esențiale pe care le conține și care pot fi extrase.
6. (oenologie) persistență ~ă intensă = durata exprimată în secunde a persistenței aromelor după degustare.
7. miros ~ = miros care decurge dintr-o aromă, un parfum sau un ulei parfumat.

azeotropism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azéotropisme)

1. proprietate a unui amestec de lichide de a fierbe la o temperatură constantă pentru o anumită presiune, degajând vapori cu aceeași compoziție ca și lichidul din care provin; azeotropie.

cleveit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cléveite)

1. pehblendă neagră-brună, care, prin încălzire, degajă heliu.

comburant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comburant)

1. (substanță) care degajă oxigen, permițând combustia.

debarasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. débarrasser)

1. tr., refl. a (se) degaja, a (se) descotorosi de ceva sau de cineva.