Dictionar

Degenerare; degenerescenţă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT degeneratio

2. FR dégénération; déchéance

3. EN degeneration; degeneracy

4. DE Degeneration; Entartung; Ausartung; Rückentwicklung

5. RU деrенерaция; упрощение; вырождение

6. HU degenerálódás, leromlás; visszafejlődés


AMIO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. amyo-, cf. gr. amyos „fără mușchi”)

1. „degenerare musculară, slăbire a mușchilor”.


Amiotrofie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amyotrophie)

1. degenerare morfologică și funcțională a mușchilor; atrofie musculară; miatrofie.


Catabioză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. catabiosis)

1. degenerare a celulelor ca urmare a maturării şi îmbătrânirii.

2. procesul de îmbătrânire și degradare fizică.


Citoliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cytolyse)

1. proces de distrugere sau degenerare a elementelor celulare.


Degeneraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dégénération)

1. faptul de a degenera, de a pierde din valoare, din calități et cetera; degenerare.

2. (med.) alterarea unui țesut sau organ, a cărui structură sau funcționare devine patologică; degenerescență.

3. (var.) degenerațiune, (înv.) degenărățiune, (înv.) degenerăciune, (înv.) deghenerație.


Degenerescenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dégénérescence)

1. tendinţă de degenerare.

2. modificare patologică regresivă a unui ţesut sau organ.

3. (mat.) existenţa mai multor funcţii proprii, corespunzătoare unei singure valori proprii unui operator.