Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dégénérescence)
2. modificare patologică regresivă a unui ţesut sau organ.
3. (mat.) existenţa mai multor funcţii proprii, corespunzătoare unei singure valori proprii unui operator.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT degeneratio
3. EN degeneration; degeneracy
4. DE Degeneration; Entartung; Ausartung; Rückentwicklung
5. RU деrенерaция; упрощение; вырождение
6. HU degenerálódás, leromlás; visszafejlődés
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amorphisme)
1. stare a organismelor care, prin degenerescenţă, şi-au pierdut forma specifică.
2. lipsă de orientare a complexelor macromoleculare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cystencéphalocèle)
1. encefalocel congenital cu degenerescenţă chistică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kysto-fibrome)
1. degenerescenţă chistică a unui fibromiom.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colpokératose)
1. degenerescenţă a epiteliului mucoasei vaginale, care tinde a se cheratiniza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crétinisme)
1. boală gravă cauzată de tulburări funcţionale ale glandei tiroide, care se manifestă prin anomalii fizice, degenerescenţă, insuficienţă mintală etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dégénératif)
1. care degenerează; cu caracter de degenerescenţă.