Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. annulaire)
1. în formă de inel; care se referă la forma unui inel; potrivit pentru a primi un inel; inelar.
2. deget ~ = al patrulea deget al mâinii (pornind de la degetul mare) pe care se poartă de obicei inelul; inelar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auriculaire, lat. auricularius)
3. s. m. degetul mic de la mână.
4. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare şi telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Daumen)
1. sunet prin apăsarea pe coardă cu degetul mare în poziţiile înalte, la violoncel şi contrabas.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flageolet)
1. sunet armonic obţinut la instrumentele cu coarde prin apăsarea coardei cu degetul aproape de căluş.
2. mic instrument muzical de suflat asemănător cu flautul.
Parte de vorbire: adv., s.
Origine: (it. glissando)
1. adv. (muz.) alunecând de la un sunet la altul.
2. s. n. procedeu de trecere rapidă, la instrumentele cu coarde sau la pian, de la un sunet la altul prin alunecarea unui deget, respectiv a unghiei degetului arătător, peste toate sunetele intermediare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. godet)
2. piesă din material izolant utilizată pentru realizarea de legături electrice.
3. fald, cută la o rochie, la o draperie etc.
4. urmă pe care o lasă presiunea degetului pe un tegument cutanat sau mucos infiltrat de un edem.