Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déglutition)
1. actul fiziologic al înghiţirii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérophagie)
1. înghiţire inconştientă de aer, deglutiție exagerată a aerului care pătrunde odată cu alimentul în esofag și stomac.
2. (med.) tulburare caracterizată prin intrarea aerului în esofag şi stomac; aerogastrie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dysphagie)
1. (med.) tulburare de deglutiție, care se caracterizează prin dificultatea sau incapacitatea de a înghiți anumite alimente și băuturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phagophobie)
1. teamă patologică de a ingera alimente, de a se îneca în timpul deglutiţiei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. odynophagie)
1. (med.) durere resimțită în gură, gât sau esofag la înghițire; deglutiție dureroasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pyophagie)
1. deglutiţie de puroi din cavitatea bucală sau din căile respiratorii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sialophagie)
1. deglutiţie exagerată de salivă (însoţită de aerofagie), în gastropatii.