Dictionar

abject, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.
 

agresivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)

1. însușirea de a fi agresiv.
2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ.
3. însușire a unor agenți patogeni de a ataca plantele.
4. ostilitate a animalelor.
5. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acțiune chimică, construcțiile, de a produce degradarea solului.
 

cetogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cétogène)

1. (despre alimente) care favorizează producerea de cetone.
2. care se referă la formarea corpilor cetonici (substanțe care provin din degradarea albuminelor și a grăsimilor) în organism.
3. (sinon.) cetoformator.
 

cetonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cétonique)

1. referitor la cetone; de natura cetonei.
2. corpi ~ci = produși intermediari ai metabolismului, din degradarea albuminelor și grăsimilor.
 

chimotripsină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chymotrypsine)

1. enzimă proteolitică din sucul pancreatic, care participă alături de tripsină la degradarea proteinelor.
 

decompensație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. décompensation)

1. acțiunea de a (se) decompensa și rezultatul ei; modificare a stării de echilibru funcțional; decompensare.
2. (med.) degradarea unui organ sau organism care a fost menținut în echilibru prin mecanisme de compensație.
3. (med.) fenomen în care o stare patogenă nu poate fi compensată printr-o reechilibrare a celorlalte funcții ale organismului.