Dictionar

Abject, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.

2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.

3. (antonime) respectabil, stimabil.


Agresivitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)

1. însuşirea de a fi agresiv.

2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ.

3. însuşire a unor agenţi patogeni de a ataca plantele.

4. ostilitate a animalelor.

5. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acţiune chimică, construcţiile, de a produce degradarea solului.


Cetogen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cétogène)

1. (despre alimente) care favorizează producerea de cetone.

2. care se referă la formarea corpilor cetonici (substanțe care provin din degradarea albuminelor și a grăsimilor) în organism.

3. (sinon.) cetoformator.


Cetonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cétonique)

1. referitor la cetone; de natura cetonei.

2. corpi ~ci = produşi intermediari ai metabolismului, din degradarea albuminelor şi grăsimilor.


Chimotripsină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chymotrypsine)

1. enzimă proteolitică din sucul pancreatic, care participă alături de tripsină la degradarea proteinelor.


Decompensaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. décompensation)

1. acțiunea de a (se) decompensa și rezultatul ei; modificare a stării de echilibru funcțional; decompensare.

2. (med.) degradarea unui organ sau organism care a fost menținut în echilibru prin mecanisme de compensație.

3. (med.) fenomen în care o stare patogenă nu poate fi compensată printr-o reechilibrare a celorlalte funcții ale organismului.