Dictionar

degradator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dégradateur)

1. adj. degradant.
2. s. n. (fot.) hârtie neagră decupată astfel încât să permită obținerea unei imagini cu anumite contururi la copierea filmului.
 

azotemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azotémie)

1. prezența în sânge a produșilor azotați degradați.
 

badlands

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. badlands)

1. teren argilos degradat de ape torențiale, cu văi lipsite de vegetație, din regiunile (semi)aride.
 

biodegradabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr biodégradable, engl. biodegradable)

1. care se degradează sub acțiunea unor agenți biologici.
2. califică o substanță care poate fi degradată de organismele vii.
3. (prin ext.) califică o substanță care poate fi degradată într-un timp scurt.
 

degradant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dégradant)

1. care degradează; înjositor; degradator.
 

muscarină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. muscarine)

1. alcaloid toxic în unele ciuperci otrăvitoare sau în proteinele degradate (din alimente).
 

reprofila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (re1- + profila)

1. tr. a schimba profilul, a reorganiza (o instituție, o întreprindere etc.).
2. a reface profilul unei piese degradate, al unei șosele vechi care se modernizează.
3. refl. a-și schimba meseria, calificarea.