Dictionar

degusta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déguster, lat. degustare)

1. a gusta (o mâncare, o băutură); a savura.
 

degustare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. degusta)

1. acțiunea de a degusta și rezultatul ei; degustație, degustat.
2. (fig.) receptare cu plăcere a unei opere de artă.
 

degustație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dégustation, lat. degustatio)

1. acțiunea de a degusta; degustare.
2. (prin ext.) sesiune în care oaspeții gustă vinuri, feluri de mâncare etc.
 

degustător, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. dégustateur)

1. cel însărcinat a degusta vinurile, lichiorurile.
 
 

degustație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dégustation, lat. degustatio)

1. acțiunea de a degusta; degustare.
2. (prin ext.) sesiune în care oaspeții gustă vinuri, feluri de mâncare etc.
 

degustător, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. dégustateur)

1. cel însărcinat a degusta vinurile, lichiorurile.
 

enotecă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. oenothèque, œnothèque)

1. loc dedicat vânzării și degustării vinurilor locale sau regionale, sau conservării acestora; vinotecă.
 

degustare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. degusta)

1. acțiunea de a degusta și rezultatul ei; degustație, degustat.
2. (fig.) receptare cu plăcere a unei opere de artă.
 

ardence [aʀdɑ̃s]

Parte de vorbire:  lexicon  
Etimologie: (fr., s.f.)

1. gust piperat resimțit după degustarea uleiului de măsline.