Dictionar

Degusta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déguster, lat. degustare)

1. a gusta (o mâncare, o băutură); a savura.


Degustare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. degusta)

1. acțiunea de a degusta și rezultatul ei; degustație, degustat.

2. (fig.) receptare cu plăcere a unei opere de artă.


Degustaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dégustation, lat. degustatio)

1. acțiunea de a degusta; degustare.

2. (prin ext.) sesiune în care oaspeții gustă vinuri, feluri de mâncare etc.


Degustător, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. dégustateur)

1. cel însărcinat a degusta vinurile, lichiorurile.


Aromatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aromatique, lat. aromaticus)

1. care răspândește aromă, parfumat.

2. (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare.

3. (despre substanțe organice, combinații) care are în moleculă unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică.

4. (chimie) se referă la seria de compuși foarte stabili a căror moleculă conține unul sau mai multe nuclee de benzen.

5. plantă = plantă folosită în bucătărie și fitoterapie pentru aromele pe care le degajă și pentru uleiurile esențiale pe care le conține și care pot fi extrase.

6. (oenologie) persistență intensă = durata exprimată în secunde a persistenței aromelor după degustare.

7. miros ~ = miros care decurge dintr-o aromă, un parfum sau un ulei parfumat.


Degustaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dégustation, lat. degustatio)

1. acțiunea de a degusta; degustare.

2. (prin ext.) sesiune în care oaspeții gustă vinuri, feluri de mâncare etc.


Degustător, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. dégustateur)

1. cel însărcinat a degusta vinurile, lichiorurile.


Enotecă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. oenothèque, œnothèque)

1. loc dedicat vânzării și degustării vinurilor locale sau regionale, sau conservării acestora; vinotecă.


Degustare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. degusta)

1. acțiunea de a degusta și rezultatul ei; degustație, degustat.

2. (fig.) receptare cu plăcere a unei opere de artă.


Ardence [aʀdɑ̃s]

Parte de vorbire: lexicon
Origine: (fr., s.f.)

1. gust piperat resimțit după degustarea uleiului de măsline.