Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. déjà)
1. în acest (sau acel) moment, încă de pe acum(sau de pe atunci).
Parte de vorbire: s.n. (franțuzism)
Origine: (fr. déjà-vu)
1. fenomen psihologic în care subiectul are impresia că a trăit deja într-o manieră identică o situație prezentă și nouă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. delaine)
1. ţesătură fină de bumbac, folosită pentru confecţionarea cămăşilor bărbăteşti, a bluzelor etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anaphorique)
1. (despre cuvinte) care reia o noţiune, o idee deja exprimată.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. apoplectique)
1. I. (med.) care se referă la apoplexie, care se manifestă prin apoplexie; care indică o predispoziție la apoplexie.
2. II. persoană care prezintă predispoziție la apoplexie, care suferă sau a suferit deja unul sau mai multe atacuri; (pop.) damblagiu, damblalău.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. auto-infection)
1. infectare cu microbi proprii.
2. reinfectare cu un agent patogen care se află deja în organism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + infestaţie)
1. infestare cu forme infecţioase ale unui parazit care se găseşte deja în organism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. commoratio, fr. commoration)
1. insistenţă asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate.
2. figură retorică prin folosirea excesivă a conjuncţiilor coordonatoare şi, sau în propoziţie; epimonă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (de1- + constructor)
1. cel care contribuie la distrugerea a ceva deja edificat.