Rezultate principale (Delapida.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. dilapider, lat. dilapidare)
1. a sustrage, a-şi însuşi bani, valori sau alte bunuri din avutul obştesc aflate în grija sa.
Rezultate secundare (Delapida.):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. dilapidateur)
1. cel care săvârşeşte o delapidare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat., it. defraudare)
1. a delapida, a frustra de bani (o bancă, o instituţie etc.); a înşela, a escroca; a frauda.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. defraudatore)
1. cel care defraudează; delapidator.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. dilapidateur)
1. cel care săvârşeşte o delapidare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. détourner)
1. a întrebuinţa ilegal (fonduri) în alt scop decât acela pentru care au fost destinate.
3. a abate, a devia, a schimba direcţia.
4. a fura un vehicul aerian în scop de şantaj sau ca act de piraterie aeriană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. malversation)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. soustraire)
3. refl. a se eschiva; a căuta să scape.