Dictionar

Rezultate principale (Delapida.):

Delapida

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. dilapider, lat. dilapidare)

1. a sustrage, a-şi însuşi bani, valori sau alte bunuri din avutul obştesc aflate în grija sa.


Rezultate secundare (Delapida.):

Delapidator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. dilapidateur)

1. cel care săvârşeşte o delapidare.


Defrauda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat., it. defraudare)

1. a delapida, a frustra de bani (o bancă, o instituţie etc.); a înşela, a escroca; a frauda.


Defraudator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. defraudatore)

1. cel care defraudează; delapidator.


Delapidator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. dilapidateur)

1. cel care săvârşeşte o delapidare.


Deturna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. détourner)

1. a întrebuinţa ilegal (fonduri) în alt scop decât acela pentru care au fost destinate.

2. a delapida.

3. a abate, a devia, a schimba direcţia.

4. a fura un vehicul aerian în scop de şantaj sau ca act de piraterie aeriană.


Malversaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. malversation)

1. delapidare; fraudă.


Sustrage

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. soustraire)

1. tr. a fura, a delapida.

2. a abate de la ceva.

3. refl. a se eschiva; a căuta scape.