Dictionar

delapidator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. dilapidateur)

1. cel care săvârșește o delapidare.
 

malversație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. malversation)

1. delapidare; fraudă.
 

deturnare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (deturna)

1. acțiunea de a deturna și rezultatul ei; deturnat.
2. abatere sau îndepărtare de la calea urmată sau de urmat.
3. (despre bani, bunuri) întrebuințare cu altă destinație decât cea prevăzută legal; (prin ext.) delapidare.
4. ~a unui avion = forțarea pilotului unui avion să schimbe destinația aparatului său.