Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. delphinus, it. delfino)
1. mamifer cetaceu marin cu corpul fusiform şi botul ascuţit, care trăieşte în cete în toate mările.
2. stil de înot, caracterizat prin mişcarea simultană şi simetrică a braţelor, dinainte spre înapoi, cu mişcarea picioarelor în plan vertical.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. dauphin)
1. titlul purtat de fiul cel mai mare al regilor Franţei, moştenitorul prezumtiv al tronului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Delphinarium)
1. bazin amenajat pentru delfini.
2. sală, clădire care adăposteşte un delfinariu (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. delphinidés)
1. pl. familie de cetacee carnivore: delfinii, marsuinii, narvalii etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. delfiniera)
1. navă de tonaj mic pentru capturarea delfinilor.
2. un fel de cange pentru prinderea delfinilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. delfinista)
1. înotător în stilul delfin(2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cétacés)
1. pl. ordin de mamifere marine cu corpul în formă de peşte: balenele, delfinii etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Delphinarium)
1. bazin amenajat pentru delfini.
2. sală, clădire care adăposteşte un delfinariu (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. delphinidés)
1. pl. familie de cetacee carnivore: delfinii, marsuinii, narvalii etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. delfiniera)
1. navă de tonaj mic pentru capturarea delfinilor.
2. un fel de cange pentru prinderea delfinilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. delfinista)
1. înotător în stilul delfin(2).
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. delphinologue)
1. specialist în delfinologie, studiul delfinilor.