Dictionar

Deliberat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délibéré)

1. adj. (şi adv.) (în mod) intenţionat, cumpănit; liber consimţit.

2. s. n. deliberare între judecători înainte de pronunţarea sentinţei.

3. ~ moral = decizie într-o chestiune de responsabilitate morală.


Deliberativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délibératif, lat. deliberativus)

1. care deliberează.

2. vot ~ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot.

3. despre forme verbale, (construcţii) care exprimă indecizia subiectului.


Autarhie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autarchie)

1. politică de izolare a unui stat care îşi satisface nevoile economice prin propriile-i puteri.

2. regim economic în care un stat nu desfășoară sau desfășoară puține schimburi comerciale cu lumea exterioară, fie prin politică deliberată, fie forțat de circumstanțe (război, embargo etc.); economie închisă.

3. starea unei colectivități autosuficiente pentru producția și consumul de bunuri.

4. (în şcoala cinicilor) independenţa indivizilor de toate convenţiile sociale, considerate ca străine naturii.

5. (var.) autarchie.


Consultativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consultatif)

1. cu caracter de consultaţie.

2. organ ~ = organ chemat să-şi dea avizul în anumite chestiuni.

3. vot ~ = vot care nu are putere deliberativă într-o adunare.


Departamental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. départemental)

1. care ține de un departament, care se referă la un departament; ministerial.

2. (Franța) consiliu ~ = adunarea deliberativă a unui departament, aleasă prin vot universal în cadrul cantoanelor.


Dezinformaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. dezinformaţiia)

1. faptul de a dezinforma; dezinformare, dezinformat.

2. set de practici și tehnici de comunicare menite influențeze opinia publică prin diseminarea deliberată de informații false, distorsionate sau părtinitoare.

3. (antonim) informare.


Ermetism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hermétisme)

1. caracterul a ceea ce este ermetic (2).

2. direcţie estetică (după primul război mondial) care cultiva deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, cifrat, adesea ininteligibil.

3. ansamblul doctrinelor ezoterice ale alchimiştilor.


Genocid

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. génocide)

1. exterminare a unui grup naţional, etnic, rasial sau religios.

2. (prin ext.) distrugerea unui popor, a unei întregi populații.

3. (fig.) hecatombă, moarte violentă și rapidă a unui număr mare de oameni.

4. ~ cultural = orice act de distrugere deliberată a moștenirii culturale a unui popor sau a unei națiuni pentru scopuri politice, militare, religioase, ideologice, economice, etnice sau rasiale.