delicat.-Dicti0nar.ro electronic

delicat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. délicat, lat. delicatus)

1. (despre aspectul unor ființe sau lucruri) gingaș, fin, grațios.
2. slăbuț, plăpând.
3. (despre mâncăruri) de bună calitate, bun la gust.
4. (despre culori) discret, pal, estompat.
5. ales, distins; (fig.) atent, prevenitor.
6. (despre situații) în care trebuie acționat cu prudență, cu rezervă; dificil, greu de rezolvat.

delicat; subțire; gracil

Parte de vorbire: Traducere
Etimologie:

1. LAT gracilis; gracilientus; lepidus; tenuis
2. FR grêle; fluent; gracile; mince; ténu
3. EN slender; thin; concinnous; neat
4. DE schlank; zierlich; fein; dünn; mager
5. RU стройный; тонкий; изящный
6. HU törékeny; finom, vékony; karcsú

delicatese

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (germ. Delikatesse)

1. alimente fine, prăjituri, specialități culinare.

delicatețe

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (it. delicatezza, fr. délicatesse)

1. însușire a ceea ce este delicat; finețe, gingășie.

delicato

Parte de vorbire: adv.
Etimologie: (it. delicato)

1. (muz.) delicat, simțit, fin.

indelicat

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. indélicat)

1. lipsit de delicatețe, nedelicat; grosolan, mojic.

asperitate

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. aspérité, lat. asperitas)

1. însușirea de a fi aspru la pipăit, zgrunțuros; partea zgrunțuroasă a unei suprafețe.
2. (fig.) asprime, lipsă de delicatețe, de suplețe.

brutal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. brutal, lat. brutalis)

1. (și adv.) nedelicat, dur, violent; grosolan.

compromițător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (compromite + -ător)

1. care (poate) compromite pe cineva.
2. care pune sau poate pune pe cineva într-o situație delicată.

delicatețe

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (it. delicatezza, fr. délicatesse)

1. însușire a ceea ce este delicat; finețe, gingășie.

delicato

Parte de vorbire: adv.
Etimologie: (it. delicato)

1. (muz.) delicat, simțit, fin.

dolce

Parte de vorbire: adv.
Etimologie: (it. dolce)

1. (muz.) dulce, delicat.