OK
X
delimita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. délimiter, lat. delimitare)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
mărgini,
a
(se)
limita,
a
(se)
contura.
delimitabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. délimitable)
1.
care
poate
fi
delimitat;
care
poate
avea
limitele
stabilite.
delimitativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. délimitatif)
1.
care
delimitează,
care
servește
pentru
a
delimita;
delimitator.
delimitator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. délimitateur)
1.
adj.
delimitativ.
2.
s.
n.
(inform.)
simbol
care
folosește
izolarea
textuală
a
diverselor
părți
ale
unui
program.
antidecapant
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (anti- + decapant)
1.
substanță
pentru
delimitarea
întinderii
suprafeței
de
lipire
dintre
două
piese
metalice.
biocor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. biochor)
1.
delimitare
a
unei
zone
în
care
se
întâlnesc
aceleași
condiții
de
viață.
2.
grupare
de
plante
și
de
animale
în
cadrul
unui
biotop.
bloc 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bloc, blocus)
1.
bucată,
masă
mare
dintr-o
materie
solidă
și
grea;
corp,
obiect
dintr-o
bucată.
2.
masiv
de
beton
pentru
ancorarea
armăturii
la
elemente
grele
de
beton
precomprimat;
material
de
construcție
din
piatră
naturală,
beton,
ceramică.
3.
~
continental
=
sector
al
scoarței
terestre
de
mari
dimensiuni,
înconjurat
de
depresiuni
oceanice
sau
marine
de
mare
adâncime.
4.
(poligr.)
caracter
de
literă
înrudit
cu
caracterul
grotesc.
5.
grămadă
de
obiecte,
lucruri
etc.
care
formează
o
masă
unică.
6.
în
~
=
împreună,
laolaltă;
~
alimentar
=
serviciu
într-un
spital
care
asigură
pregătirea
și
servirea
hranei
bolnavilor;
~
operator
=
parte
a
unui
serviciu
de
chirurgie
rezervat
operațiilor.
7.
mapă
de
foi
de
hârtie
egale
prinse
împreună,
servind
pentru
a
face
însemnări,
desene
etc.
8.
ansamblu
de
mărci
poștale
detașate
dintr-o
coală.
9.
piesă
metalică
turnată
a
unei
mașini,
care
cuprinde
cilindrii
unui
motor,
camerele
de
răcire
și
conductele
de
distribuire.
10.
mecanism
care
permite
manevrarea
macazului
de
cale
ferată
din
cabina
acarului
sau
din
stație.
11.
grup
de
voleibaliști
care
sar
la
fileu
pentru
a
împiedica
pe
adversari
să
înscrie
un
punct
dintr-o
lovitură
de
atac.
12.
(în
S.U.A.)
porțiune
de
stradă
delimitată
de
două
intersecții.
13.
unitatea
dintre
(supra)structura
unei
societăți
istoric
determinate
și
relațiile
dialectice
dintre
ele.
14.
alianță,
înțelegere
(între
state,
partide
etc.).
15.
(med.)
obturare
a
unei
căi
vasculare
sau
întrerupere
a
circulației
printr-un
vas.
16.
întrerupere
a
unei
conductibilități
neuromusculare.
17.
(inform.)
ansamblu
de
circuite
ale
unui
ordinator
îndeplinind
aceeași
funcție.
bornaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. bornage)
1.
acțiunea
de
a
borna
și
rezultatul
ei;
punere
de
borne
pentru
delimitarea
proprietăților,
terenurilor
et
cetera;
bornare.
cadraj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cadrage)
1.
delimitare
a
spațiului
util
cuprins
de
un
obiectiv
fotografic
sau
cinematografic.
2.
operație
de
așezare
a
culorilor
imprimate
pe
o
țesătură.
carta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (germ. kartieren)
1.
a
repartiza
corespondența
poștală
pe
destinatari.
2.
a
grupa
vagoanele
pe
diferite
linii
de
descărcare.
3.
a
adăuga
pe
o
hartă,
pe
un
plan,
noi
detalii
ale
terenului.
4.
a
identifica
pe
teren
și
a
reprezenta
cartografic
diferite
tipuri
de
sol.
5.
a
identifica
și
delimita
rezervațiile
dintr-un
arboret.