Dictionar

Rezultate secundare (Delimitat):

Delimitativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délimitatif)

1. care delimitează, care serveşte pentru a delimita; delimitator.


Delimitator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délimitateur)

1. adj. delimitativ.

2. s. n. (inform.) simbol care foloseşte izolarea textuală a diverselor părţi ale unui program.


Bloc 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bloc, blocus)

1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată.

2. masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică.

3. ~ continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime.

4. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc.

5. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică.

6. în ~ = împreună, laolaltă; ~ alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor.

7. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc.

8. ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală.

9. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire.

10. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație.

11. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari înscrie un punct dintr-o lovitură de atac.

12. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții.

13. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele.

14. alianță, înțelegere (între state, partide etc.).

15. (med.) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas.

16. întrerupere a unei conductibilități neuromusculare.

17. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție.


Castă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caste, port. casta)

1. (la hinduşi, egipteni şi la alte popoare orientale) categorie socială închisă, strict delimitată prin originea comună, ocupaţii, privilegii, cult religios etc.

2. (p. ext.) grup social închis care îşi apără cu stricteţe privilegiile; clan, clică.

3. ansamblu de indivizi în cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care îndeplinesc aceleaşi funcţii.


Câmp

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. champ, lat. campus)

1. întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune.

2. munca ~ului = lucrarea pământului.

3. artilerie de ~ = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat.

4. loc. adv. în plin ~ sau în ~ deschis = sub cerul liber; fără adăpost.

5. expr. a o lua peste ~ = a merge de-a dreptul, părăsind drumul.

6. a-și lua (sau a apuca) ~ii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare.

7. întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case).

8. ~ de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare).

9. loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.

10. spaţiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică.

11. ~ vizual = porţiune din spaţiu care poate fi cuprinsă cu privirea.

12. ~ operator = porţiune de piele special pregătită pentru o intervenţie chirurgicală.

13. fâşie de pânză care delimitează plaga operatorie.

14. porţiune din spaţiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată.

15. (inform.) subîmpărţire din punct de vedere logic a unei cartele conţinând, fiecare, o informaţie reprezentată codificat.

16. mulţime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile.

17. ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeaşi sferă semantică, care exprimă noţiuni asemănătoare sau asociabile.

18. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc.


Cefalopode

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. céphalopodes)

1. pl. clasă de moluşte marine cu capul bine delimitat de corp şi gura înconjurată de mai multe braţe tentaculare, cu ventuze.


Culoar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couloir)

1. coridor.

2. spaţiu îngust, pentru trecere în lungul unui vagon de cale ferată.

3. spaţiu delimitat de trecere printr-o anumită zonă (pe uscat, în aer sau apă).

4. spaţiu delimitat pe o şosea pentru un anumit tip de circulaţie.

5. depresiune (I, 1) îngustă şi foarte alungită.


Delimitabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délimitable)

1. care poate fi delimitat; care poate avea limitele stabilite.