Dictionar

Rezultate principale (Demască;):

Demasca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démasquer)

1. tr., refl. a(-şi) scoate masca.

2. a denunţa; a(-şi) dezvălui caracterul, planurile, intenţiile.

3. tr. a descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, obiectivele, planurile.


Rezultate secundare (Demască;):

Autodemasca

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + demasca)

1. a se demasca singur, arătându-și adevărata față.

2. (fig.) a-și dezvălui singur caracterul, planurile, conduita, etc.

3. a se face singur cunoscut inamicului; a se trăda.


Demascabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (demasca + -bil)

1. care poate fi demascat, arătat fără mască, dezvăluit.

2. (antonim) mascabil.


Demascare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. demasca)

1. acțiunea de a (se) demasca și rezultatul ei; dezvăluire, dare în vileag.

2. (pol.) denunțare.


Demascat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (demasca)

1. (despre oameni) căruia i s-a scos masca.

2. (fig.) care a fost arătat în adevărata lumină.

3. care a fost dezvăluit, făcut cunoscut.

4. (var.) (înv.) dezmascat.

5. (antonim) mascat.


Demascator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (demasca + -tor)

1. care demască; în stare de a demasca.


Antifascism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antifascisme)

1. mişcare socială şi politică care combate şi demască ideile şi practicile fascismului.


Autodemasca

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + demasca)

1. a se demasca singur, arătându-și adevărata față.

2. (fig.) a-și dezvălui singur caracterul, planurile, conduita, etc.

3. a se face singur cunoscut inamicului; a se trăda.


Deconspira

Parte de vorbire: vb.
Origine: (de1- + conspira)

1. tr. a descoperi, a demasca o conspiraţie; a dezvălui un secret.

2. refl. a se trăda.


Deconspirator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (deconspira + -tor)

1. care deconspiră, care demască o conspirație, un secret etc.


Mască

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. masque, germ. Maske, rus. maska)

1. figură de lemn cu care actorii antici își acopereau fața.

2. față falsă de carton, de stofă etc. cu care își acoperă cineva figura.

3. a-și scoate (sau a-și lepăda) ~a = a se demasca, a apărea în adevărata lumină, a-și arăta adevărata față.

4. persoană mascată.

5. (fig.) înfățișare, figură falsă; imagine convențională.

6. înfățișare a feței cauzată de un sentiment puternic, de o boală.

7. (psih.) comportament cu caracter inautentic, fals.

8. machiaj.

9. preparat cosmetic care se aplică pe față pentru îngrijirea tenului.

10. ~ mortuară = mulaj în ghips al feței unui mort.

11. dispozitiv, aparat care acoperă sau protejează corpul ori fața unui om, animal etc.

12. dispozitiv sau înveliș de protecție a unui element de construcție.

13. (inform.) vector binar pentru izolarea unor anumite zone ale unei date.

14. ~ de gaze = aparat aplicat etanș pe față pentru protecția împotriva gazelor de luptă.

15. (la baraje) ecran de etanșare.

16. cașeu.

17. adăpost individual pe câmpul de luptă.


Spionaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. espionnage, it. spionaggio)

1. faptul de a spiona, spionare; îndeletnicirea spionului; iscodire, pândă, urmărire.

2. activitate întreprinsă pentru a obţine pe ascuns secrete militare, politice etc. în beneficiul unei puteri străine.

3. ~ industrial = acțiunea de a colecta clandestin informații despre secretele comerciale ale unui concurent.

4. contra~ = serviciu responsabil pentru controlul agenților de informații și demascarea celor străini.

5. serviciu de ~ = organizație responsabilă cu colectarea secretelor puterilor străine sau inamice.