demasca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. démasquer)

1. tr., refl. a(-și) scoate masca.
2. a denunța; a(-și) dezvălui caracterul, planurile, intențiile.
3. tr. a descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, obiectivele, planurile.

autodemasca

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + demasca)

1. a se demasca singur, arătându-și adevărata față.
2. (fig.) a-și dezvălui singur caracterul, planurile, conduita, etc.
3. a se face singur cunoscut inamicului; a se trăda.

demascabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (demasca + -bil)

1. care poate fi demascat, arătat fără mască, dezvăluit.
2. (antonim) mascabil.

demascare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. demasca)

1. acțiunea de a (se) demasca și rezultatul ei; dezvăluire, dare în vileag.
2. (pol.) denunțare.

demascat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (demasca)

1. (despre oameni) căruia i s-a scos masca.
2. (fig.) care a fost arătat în adevărata lumină.
3. care a fost dezvăluit, făcut cunoscut.
4. (var.) (înv.) dezmascat.
5. (antonim) mascat.

demascator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (demasca + -tor)

1. care demască; în stare de a demasca.

antifascism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antifascisme)

1. mișcare socială și politică care combate și demască ideile și practicile fascismului.

autodemasca

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + demasca)

1. a se demasca singur, arătându-și adevărata față.
2. (fig.) a-și dezvălui singur caracterul, planurile, conduita, etc.
3. a se face singur cunoscut inamicului; a se trăda.

deconspira

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + conspira)

1. tr. a descoperi, a demasca o conspirație; a dezvălui un secret.
2. refl. a se trăda.

deconspirator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (deconspira + -tor)

1. care deconspiră, care demască o conspirație, un secret etc.

mască

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. masque, germ. Maske, rus. maska)

1. figură de lemn cu care actorii antici își acopereau fața.
2. față falsă de carton, de stofă etc. cu care își acoperă cineva figura.
3. a-și scoate (sau a-și lepăda) ~a = a se demasca, a apărea în adevărata lumină, a-și arăta adevărata față.
4. persoană mascată.
5. (fig.) înfățișare, figură falsă; imagine convențională.
6. înfățișare a feței cauzată de un sentiment puternic, de o boală.
7. (psih.) comportament cu caracter inautentic, fals.
8. machiaj.
9. preparat cosmetic care se aplică pe față pentru îngrijirea tenului.
10. ~ mortuară = mulaj în ghips al feței unui mort.
11. dispozitiv, aparat care acoperă sau protejează corpul ori fața unui om, animal etc.
12. dispozitiv sau înveliș de protecție a unui element de construcție.
13. (inform.) vector binar pentru izolarea unor anumite zone ale unei date.
14. ~ de gaze = aparat aplicat etanș pe față pentru protecția împotriva gazelor de luptă.
15. (la baraje) ecran de etanșare.
16. cașeu.
17. adăpost individual pe câmpul de luptă.

spionaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. espionnage, it. spionaggio)

1. faptul de a spiona, spionare; îndeletnicirea spionului; iscodire, pândă, urmărire.
2. activitate întreprinsă pentru a obține pe ascuns secrete militare, politice etc. în beneficiul unei puteri străine.
3. ~ industrial = acțiunea de a colecta clandestin informații despre secretele comerciale ale unui concurent.
4. contra~ = serviciu responsabil pentru controlul agenților de informații și demascarea celor străini.
5. serviciu de ~ = organizație responsabilă cu colectarea secretelor puterilor străine sau inamice.