concretism
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (concret + -ism)
Etimologie: (concret + -ism)
1. caracter concret.
2. tendință în demersul ideativ și în comportament de a lega totul la nivelul perceptiv.
3. concepție potrivit căreia substratul ultim al lumii sunt lucrurile concrete, materiale; reism.