criză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crise)

1. manifestare violentă a contradicțiilor (economice, politice, ideologice, militare etc.).
2. ~ economică = fază a ciclului economic în care se formează un surplus relativ de mărfuri în raport cu capacitatea de cumpărare limitată a populației, ceea ce duce la scăderea producției, la falimente, șomaj etc.; ~ energetică = fenomen complex care se manifestă prin insuficiența resurselor energetice clasice.
3. moment critic, periculos și decisiv; tulburare.
4. ~ de guvern = interval de timp care se scurge între demisia unui guvern și formarea unui nou guvern.
5. lipsă acută.
6. tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea încercare, de depresiune sufletească.
7. fază critică în evoluția unei boli.

demisiona

Parte de vorbire:  I. vb. intr., II. vb. tr.  
Etimologie: (fr. démissionner)

1. I. a renunța oficial la o funcție, la o sarcină, la o demnitate, a-și da demisia.
2. II. (rar) a destitui.

demisionar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. démissionnaire)

1. (cel) care își dă sau și-a dat demisia.

resignație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. résignation, lat. resignatio)

1. faptul de a se resemna, de a renunța la un drept; resignare.
2. atitudinea unei persoane care acceptă, fără a se răzvrăti, un lucru dureros, neplăcut pe care îl consideră inevitabil.
3. (înv.) demisia titularului în favoarea unei anumite persoane (care îndeplinește condițiile necesare pentru postul respectiv).
4. (var.) resignațiune.