OK
X
demisiona
Parte de vorbire:
I. vb. intr., II. vb. tr.
Etimologie: (fr. démissionner)
1.
I.
a
renunța
oficial
la
o
funcție,
la
o
sarcină,
la
o
demnitate,
a-și
da
demisia.
2.
II.
(rar)
a
destitui.
demisionar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. démissionnaire)
1.
(cel)
care
își
dă
sau
și-a
dat
demisia.
abdica
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. abdiquer, lat. abdicare)
1.
a
renunța
la
puterea
pe
care
o
exercită;
a
demisiona
din
funcție.
2.
a
abandona
puterea
suverană;
a
renunța
la
tron,
la
un
drept.
3.
(fig.)
a
renunța
la
ceva,
a
se
resemna.
4.
a
renunța
la
o
activitate
din
cauza
greutăților
întâmpinate.
abdicare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abdica)
1.
acțiunea
de
a
abdica
și
rezultatul
ei;
(înv.)
abdicație,
(înv.)
abdicațiune.
2.
renunțarea
la
o
funcție
importantă;
demisionare.
3.
acțiunea
de
renunțare
la
puterea
suverană,
la
coroană.
4.
(fig.)
renunțare
la
ceva,
cedare
(în
fața
greutăților).