Parte de vorbire: I. vb. intr., II. vb. tr.
Origine: (fr. démissionner)
1. I. a renunța oficial la o funcție, la o sarcină, la o demnitate, a-şi da demisia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démissionnaire)
1. (cel) care îşi dă sau şi-a dat demisia.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abdiquer, lat. abdicare)
1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.
2. a abandona puterea suverană; a renunţa la tron, la un drept.
3. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna.
4. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abdica)
1. acțiunea de a abdica și rezultatul ei; (înv.) abdicație, (înv.) abdicațiune.
2. renunțarea la o funcție importantă; demisionare.
3. acțiunea de renunțare la puterea suverană, la coroană.
4. (fig.) renunțare la ceva, cedare (în fața greutăților).