OK
X
demitere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (demite)
1.
acțiunea
de
a
demite
și
rezultatul
ei;
destituire,
concediere.
2.
acțiunea
de
a
priva
pe
cineva
de
un
loc
de
muncă,
o
funcție,
o
sarcină.
revocație
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (fr. révocation, lat. revocatio)
1.
acțiunea
de
a
revoca
și
rezultatul
ei;
anulare,
vorbind
despre
un
lucru
sau
un
act;
demitere,
vorbind
despre
o
persoană;
revocare.
2.
retragere
a
unei
afirmații,
a
unui
cuvânt
etc.;
revenire
asupra
celor
spuse
sau
scrise;
retractare,
revocare.
3.
(var.)
revocațiune,
(rar)
revocăciune.
izgonire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. izgoni)
1.
acțiunea
de
a
izgoni
și
rezultatul
ei;
alungare,
izgonit.
2.
exilare;
fugărire;
obligare
a
cuiva
să
plece.
3.
(fig.)
determinare
a
dispariției
unui
fenomen.
4.
(înv.)
demitere
a
unei
persoane.
5.
(înv.)
persecuție.
concediere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (concedia)
1.
acțiunea
de
a
concedia
și
rezultatul
ei;
eliberare
sau
îndepărtare
din
serviciu;
dare
afară,
demitere.
2.
permisiune
de
a
se
retrage.
3.
(desuet)
acordare
a
unui
concediu.
4.
(var.)
concediare,
congediere.