Dictionar

Rezultate secundare (Demne):

Clasicism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classicisme)

1. atitudine estetică fundamentală, ca-racterizată prin tendinţa de a observa fenomenele în lumina universalului şi de a închega într-un sistem stabil, armonios şi proporţional, elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin şi echilibrat al perfecţiunii formelor, care caracterizează cultura antichităţii greco-latine şi alte momente ale diverselor culturi dominate.

2. curent în arta şi literatura europeană din sec. XVII-XVIII caracterizat prin imitarea modelelor antichităţii greco-latine, prin supremaţia principiilor morale, prin triumful raţiunii asupra sentimentelor şi fanteziei, prin cultul pentru adevăr şi natural, prin respectarea strictă a anumitor reguli, prin ordine, echilibru şi claritate.

3. perioadă în istoria culturii universale şi naţionale ale cărei creaţii reprezintă maximum de realizare artistică şi modele demne de urmat.


Ghid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. guide)

1. persoană care conduce și îndrumează un grup de turiști, de vizitatori ai unui muzeu etc.; cicerone.

2. s. n. broșură, carte care conține informații cu privire la anumite muzee sau locuri demne de vizitat.

3. ~ de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a undelor electromagnetice.


Indignitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indignité, lat. indignitas)

1. calitatea unei persoane nedemne; lipsă de demnitate; nemernicie.

2. ceea ce face pe cineva nedemn de a primi un bun material sau un titlu de recunoaștere.

3. (antonim) dignitate.


Oprobriu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. opprobrium, fr. opprobre)

1. dispreţ, dezaprobare publică pentru necinste şi fapte nedemne.


Oracular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oraculaire)

1. referitor la oracol, de oracol; ca un oracol; (înv.) oraculos.

2. care este autoritar ca un oracol; care rostește cuvinte demne de un oracol.

3. care are anumite caracteristici (autoritate, solemnitate) specifice unui oracol.