Parte de vorbire: s.
Origine: (după lat. dignitas, fr. dignité)
1. calitatea de a fi demn; prestigiu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indemnité, lat. indemnitas)
1. ceea ce se alocă cuiva pentru a-l indemniza (despăgubi); indemnizație.
2. sumă de bani acordată cuiva ca despăgubire pentru un prejudiciu suferit.
3. sumă de bani acordată unui angajat pentru a compensa anumite cheltuieli.
4. remunerație pentru o muncă, o funcție temporară sau onorifică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. antecessore, lat. antecesor)
1. persoană care precede pe cineva într-o funcție sau demnitate; predecesor.
2. persoană care a existat înainte; strămoș.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archontat)
2. timpul cât funcţionează un arhonte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. auguratus, fr. augurat)
1. demnitatea, funcţia de augur.
2. templu construit după ce s-au cercetat augurii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avanie)
1. (istorie) vexare, insultă la demnitatea pelerinilor și a străinilor în general, pe care turcii o practicau în Levant cerând bani.
2. afront public umilitor; tratament umilitor pe care o persoană îl primește în mod public.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. burlesque, it. burlesco)
1. adj. de un comic exagerat, grotesc, caraghios, (adesea) vulgar.
2. s. n. gen de comic, contrastul dintre demnitatea personajului şi limbajul lui grosolan, din amestecul situaţiilor serioase cu cele absurde.
3. s. f. piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter comic.