OK
X
demnitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după lat. dignitas, fr. dignité)
1.
calitatea
de
a
fi
demn;
prestigiu.
2.
gravitate,
măreție.
3.
înaltă
funcție
de
stat.
indemnitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. indemnité, lat. indemnitas)
1.
ceea
ce
se
alocă
cuiva
pentru
a-l
indemniza
(despăgubi);
indemnizație.
2.
sumă
de
bani
acordată
cuiva
ca
despăgubire
pentru
un
prejudiciu
suferit.
3.
sumă
de
bani
acordată
unui
angajat
pentru
a
compensa
anumite
cheltuieli.
4.
remunerație
pentru
o
muncă,
o
funcție
temporară
sau
onorifică.
abjecție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
josnic,
demn
de
disprețuit.
2.
stare
de
înjosire
care
atrage
disprețul
tuturor.
3.
acțiune
degradantă
care
inspiră
dispreț.
4.
faptă
abjectă;
josnicie,
mârșăvie,
ticăloșie.
5.
(var.
înv.)
abjecțiune.
6.
(antonime)
demnitate,
măreție,
noblețe.
antecesor, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (it. antecessore, lat. antecesor)
1.
persoană
care
precede
pe
cineva
într-o
funcție
sau
demnitate;
predecesor.
2.
persoană
care
a
existat
înainte;
strămoș.
arhontat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. archontat)
1.
demnitate
de
arhonte.
2.
timpul
cât
funcționează
un
arhonte.
augurat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. auguratus, fr. augurat)
1.
demnitatea,
funcția
de
augur.
2.
templu
construit
după
ce
s-au
cercetat
augurii.
3.
(fig.)
profeție.
avanie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. avanie)
1.
(istorie)
vexare,
insultă
la
demnitatea
pelerinilor
și
a
străinilor
în
general,
pe
care
turcii
o
practicau
în
Levant
cerând
bani.
2.
afront
public
umilitor;
tratament
umilitor
pe
care
o
persoană
îl
primește
în
mod
public.
burlesc, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. burlesque, it. burlesco)
1.
adj.
de
un
comic
exagerat,
grotesc,
caraghios,
(adesea)
vulgar.
2.
s.
n.
gen
de
comic,
contrastul
dintre
demnitatea
personajului
și
limbajul
lui
grosolan,
din
amestecul
situațiilor
serioase
cu
cele
absurde.
3.
s.
f.
piesă
instrumentală
sau
orchestrală
cu
caracter
comic.