Rezultate secundare (Demnitatea,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. auguratus, fr. augurat)
1. demnitatea, funcţia de augur.
2. templu construit după ce s-au cercetat augurii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avanie)
1. (istorie) vexare, insultă la demnitatea pelerinilor și a străinilor în general, pe care turcii o practicau în Levant cerând bani.
2. afront public umilitor; tratament umilitor pe care o persoană îl primește în mod public.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. burlesque, it. burlesco)
1. adj. de un comic exagerat, grotesc, caraghios, (adesea) vulgar.
2. s. n. gen de comic, contrastul dintre demnitatea personajului şi limbajul lui grosolan, din amestecul situaţiilor serioase cu cele absurde.
3. s. f. piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter comic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. califat)
1. demnitatea de calif.
2. durata guvernării acestuia.
3. nume dat unor state arabe, după moartea lui Mahomed.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. canonicat, germ. Kanonikat)
1. demnitatea (și beneficiile sau prebendele) de canonic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. cappellanato)
1. demnitatea, slujba de capelan.