Dictionar

augurat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. auguratus, fr. augurat)

1. demnitatea, funcția de augur.
2. templu construit după ce s-au cercetat augurii.
3. (fig.) profeție.
 

avanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. avanie)

1. (istorie) vexare, insultă la demnitatea pelerinilor și a străinilor în general, pe care turcii o practicau în Levant cerând bani.
2. afront public umilitor; tratament umilitor pe care o persoană îl primește în mod public.
 

burlesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. burlesque, it. burlesco)

1. adj. de un comic exagerat, grotesc, caraghios, (adesea) vulgar.
2. s. n. gen de comic, contrastul dintre demnitatea personajului și limbajul lui grosolan, din amestecul situațiilor serioase cu cele absurde.
3. s. f. piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter comic.
 

califat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. califat)

1. demnitatea de calif.
2. durata guvernării acestuia.
3. nume dat unor state arabe, după moartea lui Mahomed.
4. teritoriul acestora.
 

canonicat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. canonicat, germ. Kanonikat)

1. demnitatea (și beneficiile sau prebendele) de canonic.
 

capelanat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. cappellanato)

1. demnitatea, slujba de capelan.