Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agnatique)
2. (ist.) normă ~ă = normă potrivit căreia demnităţile dinastice nu reveneau moştenitorilor direcţi, ci numai rudelor masculine celor mai în vârstă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. bastone)
1. obiect în formă de băţ, ca sprijin la mers.
2. ~ de mareşal = baston purtat de mareşal ca semn distinctiv al demnităţii.
3. băţ de mărimi diferite în gimnastica medicală cu scop corectiv.
4. bară cilindrică din metal sau lemn, cu diferite întrebuinţări la bordul unei nave.
Parte de vorbire: s.
Origine: (contra1- + candidat)
1. cel care candidează împotriva altui candidat pentru ocuparea unei funcţii, a unei demnităţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écharpe)
1. şal, fular de mătase, de lână care este purtat de femei ca podoabă.
2. fâşie, bandă care se poartă peste piept sau peste mijloc ca semn al unei demnităţi, al unei funcţii.
3. bandă de stofă care se poartă pe după gât pentru susţinerea antebraţului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat., it. ferula, cf. fr. férule)
1. (antichitate) baston, simbolul demnității sacerdotale.
2. (mitologie) un fel de toiag înconjurat de viță de vie și iederă, care se termină cu un con de pin sau frunze de viță de vie; tirs.
3. (religie) cârjă episcopală medievală.
4. (arhitectură creștină) spațiu introductiv al vechilor bazilici occidentale destinat unor activități specifice; naos, nartex.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. insigne)
1. semn distinctiv al unei demnităţi, al unui grad; insignă.