democrat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. démocrate)

1. I. referitor la democrație; democratic.
2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.
3. care este membru al unui partid care revendică democrația.
4. partid ~ = partid cu orientare democrată.
5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.
6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.
7. ~ți revoluționari = ideologi și militanți ai revoluției burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desființarea iobăgiei și lichidarea rânduielilor feudale.
8. ~-creștin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creștinismului.
9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.

democratic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. démocratique)

1. propriu democrației; bazat pe principiile democrației; democrat (II).

democraticesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (democratic + -icesc)

1. caracteristic democrației; bazat pe principiile democrației; care aparține democrației; democratic.
2. (var.) democratecesc.

democraticește

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (democratic + -icește)

1. în mod democratic, respectând cutumele sau principiile democrației.

democrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démocratie, gr. demokratia)

1. formă de organizare politică a societății care proclamă principiul deținerii puterii de către popor.
2. ~ sclavagistă = tip de democrație în care puterea era exercitată de stăpânii de sclavi; ~ burgheză = formă specifică orânduirii capitaliste, prin care se încearcă să se asigure libertatea și egalitatea generală a cetățenilor în fața legilor; ~ populară = formă de democrație apărută într-o serie de țări din Europa și Asia, după cel de-al doilea război mondial, în care puterea aparține clasei muncitoare în alianță cu țărănimea și alte categorii de oameni ai muncii; ~ internă de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit căruia toți membrii săi ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului și de viața internă de partid; ~ economică = democrație care presupune participarea sistematică directă sau prin reprezentanți (inclusiv manageri), liber și expres aleși ai poporului, la conducerea și realizarea procesului de producție, repartiție și schimb la toate nivelurile economiei.

democratism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démocratisme)

1. totalitatea principiilor care exprimă și asigură libertățile democratice.

antidemocrat, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (anti- + democrat)

1. cel care este împotriva principiilor democrației.

antidemocratic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antidémocratique)

1. care se opune principiilor sau practicii democrației; opus spiritului democratic.

antidemocratism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (anti- + democratism)

1. poziție care respinge democrația ca fiind cel mai potrivit mod de a lua decizii în cadrul unui anumit tip de organizare socială; caracter antidemocratic.

antidemocrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anti- + democraţie)

1. regim politic care pretinde a fi o democrație, dar nu este cu adevărat una; democrație de fațadă, falsă democrație, pseudodemocrație.

austromarxism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Austromarxismus)

1. curent în social-democrația austriacă, care nega necesitatea transformărilor revoluționare.

autocratic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autocratique)

1. care are caracter de autocrație; care este autoritar, tiranic; absolutist, (înv.) autocraticesc.
2. (antonime) constituțional, democratic.