Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démocratie, gr. demokratia)
1. formă de organizare politică a societăţii care proclamă principiul deţinerii puterii de către popor.
2. ~ sclavagistă = tip de democraţie în care puterea era exercitată de stăpânii de sclavi; ~ burgheză = formă specifică orânduirii capitaliste, prin care se încearcă să se asigure libertatea şi egalitatea generală a cetăţenilor în faţa legilor; ~ populară = formă de democraţie apărută într-o serie de ţări din Europa şi Asia, după cel de-al doilea război mondial, în care puterea aparţine clasei muncitoare în alianţă cu ţărănimea şi alte categorii de oameni ai muncii; ~ internă de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit căruia toţi membrii săi ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului şi de viaţa internă de partid; ~ economică = democraţie care presupune participarea sistematică directă sau prin reprezentanţi (inclusiv manageri), liber şi expres aleşi ai poporului, la conducerea şi realizarea procesului de producţie, repartiţie şi schimb la toate nivelurile economiei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anti- + democraţie)
1. regim politic care pretinde a fi o democrație, dar nu este cu adevărat una; democrație de fațadă, falsă democraţie, pseudodemocrație.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pseudo- + democraţie)
1. formă de guvernământ care acceptă principiile democratice în mod formal, nerespectându-le în realitate; falsă democraţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. social-démocratie)
1. curent ideologic şi politic de orientare marxistă de la sfârşitul sec. XIX, care susţinea interesele muncitorimii, pe baza căruia s-au format partidele socialiste.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (anti- + democrat)
1. cel care este împotriva principiilor democrației.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antidémocratique)
1. care se opune principiilor sau practicii democrației; opus spiritului democratic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anti- + democraţie)
1. regim politic care pretinde a fi o democrație, dar nu este cu adevărat una; democrație de fațadă, falsă democraţie, pseudodemocrație.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. démocrate)
1. I. referitor la democrație; democratic.
2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.
3. care este membru al unui partid care revendică democrația.
4. partid ~ = partid cu orientare democrată.
5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.
6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.
7. ~ţi revoluţionari = ideologi şi militanţi ai revoluţiei burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desfiinţarea iobăgiei şi lichidarea rânduielilor feudale.
8. ~-creştin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creştinismului.
9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démocratique)
1. propriu democraţiei; bazat pe principiile democraţiei; democrat (II).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démocrature)
1. denumire ironică a unei politici care combină avantajele democraţiei cu dezavantajele dictaturii a unui sistem totalitar, intolerant.