Rezultate secundare (Democrația.):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (anti- + democratism)
1. poziție care respinge democrația ca fiind cel mai potrivit mod de a lua decizii în cadrul unui anumit tip de organizare socială; caracter antidemocratic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Austromarxismus)
1. curent în social-democraţia austriacă, care nega necesitatea transformărilor revoluţionare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. démocrate)
1. I. referitor la democrație; democratic.
2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.
3. care este membru al unui partid care revendică democrația.
4. partid ~ = partid cu orientare democrată.
5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.
6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.
7. ~ţi revoluţionari = ideologi şi militanţi ai revoluţiei burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desfiinţarea iobăgiei şi lichidarea rânduielilor feudale.
8. ~-creştin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creştinismului.
9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cf. gr. isegoreo, a vorbi cu egală libertate)
1. termen care desemna, în democraţia sclavagistă ateniană dreptul egal al fiecărui cetăţean de a lua cuvântul spre a se pronunţa în treburile publice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. isocracy)
1. (în democraţia sclavagistă ateniană) participarea egală la exercitarea puterii a tuturor cetăţenilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. isonomie)
1. (în democraţia ateniană) egalitatea cetăţenilor în faţa legii.
2. analogie în modul de cristalizare.