Dictionar

Rezultate secundare (Democrația.):

Antidemocratism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (anti- + democratism)

1. poziție care respinge democrația ca fiind cel mai potrivit mod de a lua decizii în cadrul unui anumit tip de organizare socială; caracter antidemocratic.


Austromarxism

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Austromarxismus)

1. curent în social-democraţia austriacă, care nega necesitatea transformărilor revoluţionare.


Democrat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. démocrate)

1. I. referitor la democrație; democratic.

2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.

3. care este membru al unui partid care revendică democrația.

4. partid ~ = partid cu orientare democrată.

5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.

6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.

7. ~ţi revoluţionari = ideologi şi militanţi ai revoluţiei burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desfiinţarea iobăgiei şi lichidarea rânduielilor feudale.

8. ~-creştin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creştinismului.

9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.


Isegorie

Parte de vorbire: s.
Origine: (cf. gr. isegoreo, a vorbi cu egală libertate)

1. termen care desemna, în democraţia sclavagistă ateniană dreptul egal al fiecărui cetăţean de a lua cuvântul spre a se pronunţa în treburile publice.


Izocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. isocracy)

1. (în democraţia sclavagistă ateniană) participarea egală la exercitarea puterii a tuturor cetăţenilor.


Izonomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. isonomie)

1. (în democraţia ateniană) egalitatea cetăţenilor în faţa legii.

2. analogie în modul de cristalizare.